Cui te-ai dedicat?

Unei idei, unei persoane care poate fi chiar tu, unui lucru… abstract sau palpabil. Toate au un numitor comun – timpul.

Nu există dedicare fără a investi timp. Poate una dintre cele mai frumoase activități de investit timpul atât de prețios. Evident că orice aspect de valoare, poate să fie pe cât de frumos, pe atât de periculos pentru că timpul nu îl recuperezi.

Cu ce te dedici?

Cu trupul, cu sufletul, cu mintea. Nu poți să te dedici cu adevărat fără a le avea pe toate 3. Fie că vorbim de trup care muncește pentru a obține ce și-a propus mintea însuflețita de o dorință, fie că mintea se dedică pentru a întregi dedicarea sufletului pusă la îndeplinire prin trup. Nu te poți scinda și să spui că te dedici.

Învățul

Se traduce prin alăturarea timpului cu dedicație. Să înveți înseamnă să te dedici. O investiție ce nu trebuie să fie pentru mâine, nu trebuie să aibă un timp de expirare pentru că noi trăim să învățam… sau învățam să trăim? Învățul nu e o tranzacție, este însă cea mai sigură investiție.. .în tine. Nu depinde de alți factori, ci doar de dedicația ta. Aici este însă greul.

Poate uneori să fie insurmontabil, să fie atractiv mirajul plafonării și pătura mediocrității, dar roadele unei dedicări minime vor fi la fel. Timpul petrecut pentru tine, va arata cât dorești să investești. Nimic bun și de durată nu este invers proporțional.

Indiferent ce înveți, cum înveți, nu te gândi că este timp pierdut. Nu îl face să fie pierdut, dedică-te și așa te asiguri că va fi un timp câștigat, iar tu vei ieși în avantaj.

Învățul e stindardul unei dedicări pe termen nedeterminat, pe mai multe planuri și care ne separă de restul animalelor, dar și între noi… este dedicarea pentru tine. Cea mai de preț, fără să te dedici ție în primul rând, nu poți fi pentru alții.

Egoismul dedicarii

Să îți poți oferi timp, să investești în tine poate să pară la o vedere superficială un act egoist. Însă dacă nu progresezi, nu înveți cum te poți dedica unei alte persoane sau unui aspect exterior ție? Îți dai capacitatea de a te putea dedica, de a putea fi acolo… pentru că în primul rând ai fost acolo pentru tine la început. Dedicarea nu înseamnă să uităm de noi, ci este reflecția noastră.

Dedicarea orientată spre scop

Linia fină între un scop care scuză mijloacele și a oferi totul pentru un rezultat. În ambele aspecte dedicarea este acolo, este drumul… implicarea. Scopul fiind momentul terminus al dedicarii… fie ai atins scopul și nu mai există motivație, fie nu l-ai atins și poate da naștere unei descurajări. Ce se întâmplă cu varianta de a nu atinge scopul și totuși de a persevera? În acel moment se schimbă în fapt scopul. Inconștient scopul îl reprezintă dedicarea, păstrarea ei, dorința de a reuși… și nu cu același punct de final setat înainte de prima dezamăgire.

Vrei mai mult de la tine, de la timpul tău, de la triada sufletului cu mintea și trupul, iar implicit scopul mai mare decât la început. Nu poți persevera cu aceeași dedicație și să speri la un rezultat diferit pentru că rezultatul este previzibil același.

Nu lăsa factorul de șansa, de noroc să îți influențeze traiectoria sau mai rău, scopul. Te va descuraja, nu te vei mai dedica și vei speră mai mult, dar te vei încrede mai puțin în tine. Lași norocul să îți erodeze încrederea în tine, iar efectele sunt foarte dificil de contracat. Pierzi tocmai investiția în tine.

Postare scrisă de https://megafluu.wordpress.com/ pentru Medu Center.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s